Totul pana la scris. In rest esti liber sa le faci pe toate. Proba asta pare cea mai dificila. Atatea nopti de veghe pe albul paginii, atatea deznadejdi contopindu-se in stridenta diminetii. Primul pas dincolo de usa, zidul despartitor pe care nu poti sa-l darami dintr-o data, prima uitare pe care-o incui dimineata alaturi de toate ale tale si casa ramane pentru o vreme pustie si neglijata si albul hartiei tipator ca o depresie. Dincolo de zidul despartitor stau ceilalti. Cei pe care vrei sa-i anulezi dintr-o privire, cei imbujorati ca dupa o lunga fuga absurda, cei care absorb picatura cu picatura viata ta singura si ceva te impiedica sa-i anulezi, sa-i uiti, sa-i combati. Ei sunt acolo si odata cu ei normalitatea propriilor tale ganduri.

Inca nu m-am maturizat suficient pentru victoria scrisului. Totul pana la imperiul revelatiei. Viata golita de sensul scriituri pare suportabila. De mii de ori mai multa intelegere si fericire naiva acolo unde complicatiile ideii nu stau incolacite pe mintea ta. E limpede ca viata asta nu duce nicaieri si toata zbaterea se da inauntru. E limpede ca traversam aceeasi iluzie a apartenentei chiar si atunci cand toate indiciile ne conduc catre cea mai devastatoare concluzie. E limpede ca nu exista conlcuzii atat de transante care sa nu lase loc pentru inca o respirare si e adevarat ca inima omului bate chiar si dincolo de ultima bataie.

Desigur e o nebunie sfruntata sa iei lucrurile in serios si doar  mai tarziu o sa-ti poti interpreta propria viata cu o claritate ilara. Orice cuvant rostit gresit poate insemna moartea ideii. In zapaceala cotidiana sunt sacrificate infinite idei de dragul dialogului eficient. Nu vorbirea, actul vorbirii. Nu scrierea, actul scrierii. Formularea adecvata, intemnitarea ideii intr-un grosier cod lingvistic, cu mult mai emancipat. Satisfacearea fonetica mai mult decat paroxismul semanticii. Capete diforme cuprinse de o grimasa conjuncturala. Pana la urma complezenta “te scoate”, prin urmare devine regula. Introspectia e periculoasa pentru ca e deosebitoare. Tehnica supracunoasterii si manipularea gandirii pozitive. Atitudinea naturala a insului devine dintr-o data periculoasa. Trebuie protejat cu orice pret insul social, cel atacat de instincte, reactii naturale, impuls bolnavicios, revelatii, idiosincrazii, comportament neadecvat, seriozitate. Trebuie perfectionat actul di-simularii, trebuie procedat la falsificarea starii de spirit, trebuie improvizat numaidecat in directia ceruta de conjuctura, trebuie supravegheat comportamentul si taxat in conformitate cu noul cod neuro-lingvistic. Sa ne programam, sa ne programam, sa ne programam! Sloganul noii specii-caricatura.

Scrisul te invata sa suporti, te obisnuieste cu uratul exterior, te ajuta sa nu devii copia fidela a societatii simulacru. Scrisul te salveaza de ceilalti.