In drum spre casa, in ordinarul tramvai 32 unde ca sa supravietuiesti trebuie sa-ti indesi degraba si cat mai profund castile in urechi – sa asculti orice altceva mai putin gangurirea umanoida si lesurile scuipate de guri diforme – ma gandeam totusi ca ceilalti sunt tot ce am. Fiecare colt de strada, fiecare bloc, acoperis, copac, felinar, banca, roata, manusa, pantof, ochi, dinte, chiar si cerul de deasupra, toate sunt acolo pentru ca apartin unui singur om si acel singur om este fauritorul a zeci, sute sau mii de lucruri. Lucruri care construiesc existenta noastra comuna, lucruri mari si mici care ne recompun in jurul amanuntimii lor, lucruri pe care le percepem ca fiind ale noastre, ale tuturor, lucruri pe care nu le apreciem din prea multa obisnuire, lucruri care nu se sfarsesc niciodata pentru ca oriunde te-ai intoarce se afla un om care este fauritorul a zeci, sute, poate mii de lucruri care-ti tin de cald, de frig, de siguranta, de bine, de fericire, de urat, de singuratate, de intristare, de extaz, de dorinta, de nevoie, de speranta.

Ca sa fie clara dependenta fiecarui om de Fauritorul lucrurilor, va puteti imagina o biserica cu o cupola ascunzandu-si zadarnicia in spatele unui Mall luminos in jurul caruia se perinda sute de fete absorbite de ganduri urbane. De cand a fost construit Mall-ul oamenii nu mai merg in numar atat de mare la biserica cu cupola zadarnica ci iau drumul paralel cu ea, un drum plin de vise si de sperante …

Fauritorul Mall-ului s-a gandit pesemne la oamenii care asteaptau in coltul bisericii vreo recompensa anume.. si le-a creat un munte de recompense unde sa mearga si sa fie multumiti cu ei insisi. Daca te opresti pentru cateva clipe in dreptul celui mai nesimnificativ lucru, daca il privesti in amanuntime si incerci sa-l cunosti, vei realiza ca ai nevoie de acel lucru, ca el este un antidot pentru o nevoie de-a ta oarecare, ca este si el o recompensa ca toate celelalte si ca simpla lui existenta cantareste foarte mult pentru linistea ta sufleteasca. In felul acesta, apropriindu-ti acel lucru, percepandu-l ca pe o rasplata zilnica, il vei iubi pe Fauritorul lucrului.

Parcurgand o distanta nocturna, cu lumini care razbat dincoace de sticla incarcata de aburi salbatici, iti poti imagina cum toata adunatura aceea de oameni, care respira acelasi aer cu tine in ordinarul tramvai 32, a fost posibila pentru ca tu sa te poti bucura de o rasplata zilnica.

In apropierea bisericii cu cupola zadarnica ai sentimentul ca sunt toate asa cum era de asteptat sa fie orice lucru din care zeul lipseste..